În dimineața aceasta mi-am făcut cafeaua, m-am așezat în fotoliul galben din birou și am început să citesc ziarul.

N-ar fi nimic neobișnuit în asta.

Doar că articolul pe care îl citeam era despre inteligența artificială.

Iar persoana interviuată eram eu.

Ziarul Făclia a publicat astăzi un interviu amplu pe care l-am avut ieri cu journalistul Cosmin Puriș. În ediția tipărită, discuția ocupă aproximativ două pagini și jumătate.

Am vorbit despre inteligența artificială, despre companiile din Cluj, despre IT, despre educație, despre Europa și despre viteza extraordinară cu care se schimbă lucrurile în jurul nostru.

Titlul ales de Făclia mi se pare că sintetizează foarte bine discuția:

„Inteligența artificială, de la unealtă la schimbare de paradigmă. Unde se situează Clujul și ce riscă companiile locale.”

Dar după primele minute în care am citit interviul, mi-am dat seama că mă gândesc și la cu totul altceva.

La ziarul pe care îl țineam în mână.

Lucrez în digital. Tocmai de aceea cred că mi-a lipsit hârtia

Lucrez în mediul online din 1999.

Am prins aproape toate etapele importante ale internetului comercial: primele website-uri, dezvoltarea motoarelor de căutare, Google, e-commerce, social media, smartphone-ul, automatizările și, acum, inteligența artificială generativă.

În ultimii ani lucrurile au accelerat și mai mult.

O parte foarte mare din ziua mea se petrece în fața unui calculator.

Dashboard-uri. Google. ChatGPT. Claude. E-mail. WhatsApp. Meeting-uri. Analytics. Aplicații. Notificări.

Probabil că mulți dintre cei care lucrează într-un birou cunosc senzația.

Deschizi un lucru cu intenția de a te concentra asupra lui și, după câteva minute, apare un mesaj.

Apoi un e-mail.

Apoi cineva ți scrie pe WhatsApp.

Apoi ți amintești că trebuie să verifici ceva într-un alt tab.

Nu neapărat pentru că cineva ne obligă.

Pur și simplu așa a ajuns să funcționeze mediul în care lucrăm.

Și atunci, în dimineața aceasta, stând cu ziarul în mână, am observat ceva extrem de simplu:

pentru 20 sau 30 de minute, nimic nu încerca să-mi atragă atenția în altă parte.

Nu exista pop-up.

Nu exista notificare.

Nu exista alt tab.

Nu exista tentația de a apăsa pe un link și de a ajunge, cinci minute mai târziu, într-un cu totul alt subiect.

Era doar ziarul.

Cafeaua.

Și timpul meu.

Nu cred că trebuie să alegem între hârtie și digital

Ar fi foarte ciudat să scriu tocmai eu un articol în care să susțin că ar trebui să ne întoarcem la lumea de dinainte de internet.

Nu cred asta deloc.

Accesul instantaneu la informație este unul dintre marile câștiguri ale ultimelor decenii.

Faptul că pot citi Făclia online, de oriunde, este necesar.

La fel cum este necesar ca un ziar să existe în Google, în social media și, tot mai mult, să poată fi descoperit și prin ChatGPT, Gemini sau alte sisteme AI.

Nu acesta este subiectul.

Ce mi-am dat seama însă este că digitalizarea ne-a oferit acces aproape nelimitat la informație, dar ne-a fragmentat foarte mult atenția.

Și poate că uneori merită să păstrăm intenționat și câteva forme mai vechi de consum al informației.

Nu pentru nostalgie.

Ci pentru ritm.

Ce se întâmplă cu ziarul tipărit în alte țări?

Imaginea oamenilor care citesc ziarul în metrou, într-o cafenea sau dimineața înainte de serviciu nu a dispărut complet în Europa de Vest.

Dar datele arată foarte clar că obiceiul se schimbă.

Reuters Institute urmărește consumul de știri în aproape 50 de piețe din lume. Raportul său din 2026 arată că presa tipărită, radioul și televiziunea au pierdut audiență în aproape toate piețele analizate în ultimul deceniu, în timp ce social media și platformele video au devenit surse principale pentru generațiile mai tinere.

Germania rămâne însă un exemplu interesant.

În trimestrul al patrulea din 2025, acolo se vindeau încă în medie 10,11 milioane de exemplare de cotidiene pe zi, incluzând edițiile de duminică. Numărul este în scădere, dar arată că ziarul tipărit este departe de a fi dispărut.

În Austria, Reuters Institute observa într-un raport anterior că peste unul din zece oameni încă își începea ziua cu un ziar tipărit, deși majoritatea acestora aveau peste 45 de ani.

Marea Britanie arată și mai bine direcția în care merg lucrurile.

Ofcom a publicat chiar în această săptămână datele pentru 2026: 82% dintre adulții britanici au accesat știri online în ultima lună, iar aproximativ 21% au folosit deja instrumente AI pentru a se informa. Pentru persoanele între 25 și 34 de ani, numărul mediu de surse de știri întâlnite într-o lună ajunge la aproximativ 18.

Este o cantitate extraordinară de informație.

Dar tocmai aici apare întrebarea care mi se pare interesantă:

cât din informația aceasta mai apucăm să o citim cu adevărat?

Hârtia nu este automat mai bună. Dar citim diferit

Am vrut să verific și dacă senzația mea are o bază mai serioasă decât simpla nostalgie.

Răspunsul cercetărilor este interesant tocmai pentru că nu este alb-negru.

O meta-analiză publicată în 2024, care a analizat 37 de studii experimentale, nu a găsit o diferență generală semnificativă între înțelegerea unui text citit pe hârtie și același text citit digital. Autorii subliniază însă că rezultatele diferă în funcție de tipul textului, cititor și condițiile de lectură.

Un alt studiu din Computers & Education, tot din 2024, a urmărit inclusiv mișcarea ochilor participanților și a constatat că, în anumite condiții, citirea pe ecran poate duce la o procesare mai superficială a textului și poate afecta înțelegerea.

Cu alte cuvinte, nu cred că putem spune simplist:

hârtia este bună, ecranul este rău.

Dar putem spune că mediul în care citim ne influențează comportamentul.

Iar în cazul meu diferența nu era nici măcar ecranul în sine.

Era tot ceea ce se afla în jurul ecranului.

Interviul din Făclia: AI-ul trebuie privit ca o unealtă

Partea aproape ironică este că toate aceste gânduri mi-au venit citind un interviu despre una dintre cele mai avansate tehnologii pe care le avem astăzi.

În discuția cu Făclia am pornit tocmai de la întrebarea dacă inteligența artificială reprezintă o nouă eră în sine sau dacă trebuie privită ca parte din procesul mult mai lung de digitalizare.

Poziția mea este că, deocamdată, AI-ul trebuie tratat ca o unealtă.

O unealtă extraordinar de puternică.

Dar tot o unealtă.

Problema este viteza cu care această unealtă schimbă lucrurile.

Am spus în interviu că nu cred că am mai avut în istoria recentă o perioadă în care tehnologia să evolueze într-un asemenea ritm. Astăzi apare o funcționalitate, peste o săptămână alta, iar peste două săptămâni deja discutăm despre un nou mod de lucru.

Pentru companii, provocarea nu este doar să învețe să deschidă ChatGPT.

Provocarea este să-și reorganizeze procesele.

Companiile care rămân în zona de confort au o problemă

Una dintre temele principale ale interviului a fost chiar piața din Cluj.

Avem un avantaj extraordinar: foarte mulți profesioniști în tehnologie.

Dar avem și un risc.

O mare parte din industria IT locală s-a construit pe outsourcing și pe prestarea de servicii către companii din afara României.

AI-ul schimbă acum foarte repede inclusiv această piață.

Cred că vor câștiga companiile care nu se limitează la a cumpăra câteva licențe de AI, ci înțeleg cum trebuie schimbate procedurile interne.

Cum lucrăm?

Ce poate fi automatizat?

Unde este nevoie obligatoriu de om?

Ce date avem?

Cum folosim know-how-ul acumulat?

Unde este riscul dacă AI-ul greșește?

Aici este, de fapt, schimbarea.

Și mai există o întrebare pe care foarte puține firme și-o pun

În interviu am vorbit și despre un subiect foarte apropiat de ceea ce facem noi la SEO 365.

Întrebarea nu mai este doar:

„Cum folosesc AI în firma mea?”

Există o întrebare la fel de importantă:

„Ce știe AI-ul despre firma mea?”

Este o diferență uriașă.

Un client nu mai caută neapărat numele unei companii.

Întreabă ChatGPT, Gemini sau un alt sistem:

„Care este cea mai potrivită soluție pentru problema mea?”

„Ce companie are experiență în domeniul acesta?”

„Pe cine îmi recomanzi?”

În acel moment nu mai contează doar ce afirme tu pe propriul website.

Sistemele AI pot consulta presă, agregatoare, publicații de specialitate, recenzii, baze de date, profiluri externe și multe alte surse.

Imaginea digitală a unei companii începe să fie construită din întregul ecosistem din jurul ei. Exact despre această schimbare discutăm tot mai mult în proiectele noastre de SEO și AI Search.

Și, într-un fel, chiar articolul acesta din Făclia devine parte din acel ecosistem.

Educația nu poate rămâne neschimbată

Cealaltă direcție importantă a discuției a fost educația.

Aici perspectiva mea este destul de simplă.

Nu putem avea în 2026 acces la instrumente radical diferite și să continuăm să predăm exact după aceleași modele folosite cu zeci sau sute de ani în urmă.

AI-ul nu înseamnă că nu mai trebuie să învățăm.

Cred chiar contrariul.

Trebuie să învățăm poate mai mult ca înainte, dar altfel.

Memorarea pură își pierde din valoare atunci când informația este disponibilă instantaneu.

În schimb devin mult mai importante capacitatea de a pune întrebarea corectă, gândirea critică, verificarea surselor, înțelegerea contextului și capacitatea de a folosi informația pentru a rezolva o problemă reală.

În interviu am spus că observ deja profesori care se pregătesc individual și încercă să înțeleagă cum poate fi integrat AI-ul în procesul educațional.

Cred că exact acești oameni vor avea un avantaj.

Un exemplu important despre cât de repede se schimbă companiile mari

În discuție am folosit și exemplul Volkswagen.

Aici merită să adaug o precizare, pentru că între informațiile apărute inițial în presă și planul oficial există o diferență.

Au existat relații despre reduceri de peste 100.000 de posturi, însă Volkswagen a clarificat ulterior că aceste cifre au fost interpretate greșit. Planul oficial actual prevede o ajustare de aproximativ 50.000 de poziții suplimentare la nivel global, peste programele deja convenite anterior, iar compania vorbește în același timp despre simplificarea managementului, proceselor și structurii organizaționale.

Pentru mine, însă, exemplul rămâne relevant nu prin cifra exactă.

Ci prin amploarea reorganizării.

Volkswagen nu discută doar despre tehnologie.

Discută despre structură.

Despre management.

Despre numărul de niveluri decizionale.

Despre produse.

Despre costuri.

Despre modul în care compania trebuie să funcționeze până în 2030.

Exact acesta este mesajul pe care încercam să-l transmit și în interviu:

AI-ul nu va fi doar un nou software pe care îl instalăm peste companiile actuale. În multe cazuri va obliga companiile să se gândească din nou la modul în care sunt construite.

Dar ce facem cu timpul câștigat?

Și aici mă întorc la ziarul de dimineață.

Promisiunea tehnologiei a fost întotdeauna aceeași:

să facem lucrurile mai repede.
Să automatizăm.
Să economisim timp.

AI-ul duce această promisiune mult mai departe.

Putem analiza mai repede.
Putem scrie mai repede.
Putem programa mai repede.
Putem căuta mai repede.
Putem automatiza lucruri care înainte necesitau ore.

Dar cred că există o întrebare pe care trebuie să începem să ne-o punem:

ce facem cu timpul pe care îl câștigăm?

Dacă economisim o oră prin automatizare și folosim ora respectivă pentru încă 60 de notificări, zece e-mailuri și alte cinci tab-uri deschise, poate că nu am câștigat chiar atât de mult.

Tehnologia ar trebui, măcar uneori, să ne ofere și libertate.

Nu doar productivitate.

Cred că o să-mi fac din nou abonament la un ziar

Nu m-am gândit serios la asta până astăzi.

Dar cred că o să-mi fac din nou abonament la un ziar.

Poate chiar la Făclia.

Nu pentru că astăzi am apărut eu în el.

Și nici pentru că vreau să renunț la presa online.

Ci pentru că mi-ar plăcea să transform primele 20–30 de minute după ce ajung la birou într-un obicei.

Cafeaua.

Fotoliul galben.

Ziarul.

Fără calculator.

Fără WhatsApp.

Fără Facebook.

Fără e-mail.

Fără notificări.

Doar să citesc.

Poate că unul dintre paradoxurile perioadei în care intrăm este tocmai acesta.

Construim sisteme capabile să proceseze într-o secundă mai multă informație decât am putea noi citi într-o viață.

Dar, în același timp, devine tot mai greu să ne acordăm 20 de minute pentru a citi liniștiți două pagini.

Și poate că una dintre libertățile pe care merită să le păstrăm într-o lume dominată de AI este foarte simplă:

libertatea de a ne acorda întreaga atenție unui singur lucru.

Mi se pare aproape simbolic că mi-am reamintit asta citind, pe hârtie, un interviu despre inteligența artificială.

Interviul integral: Inteligența artificială, de la unealtă la schimbare de paradigmă. Unde se situează Clujul și ce riscă companiile locale, publicat de Făclia în 18 septembrie 2026. Citește interviul integral în Făclia